Merii copilariei

Caldura a pus stapanire pe intreaga tara.O vara asa fierbinte nu am mai prins pana acum!Aerul uscat, tremurand, se ridica la cer in valuri transparente.In gradinita casei parintesti, amintirile isi fac loc,printre tufele de menta si busuioc, inflorind ca florile nalbei stropite in zori, proaspete de parca ieri ma masuram cu ele la inaltile. Zambesc in sinea mea:Cate serii au crescut, au inflorit, s-au scuturat de atunci? Merii in schimb, au imbatranit, imputinati de ramuri, ca niste batrani adusi de sale, privindu-ne parca cu seninatate si recunostinta prin golurile dintre ramuri ,pentru vizita. Cate-o scorbura mare, ca o carie, le-a transformat taria lemnului in putregai.
Nimeni nu se indura sa-i taie. Pe cine ar lasa sufletul sa taie merii copilariei?
Spe crengile lor:

O buburuza
Zboara in sus si in jos-
E ultimul drum?

Cu ochii in soare ii urmaresc zborul:Infoiata, pare un ghemulet rosu, cu bulinute si motoras, ascuns sub aripioare. O clipa dispare, ca mai apoi sa-si continuie zborul-de joaca, fara scop, fara sens.
Pe-o frunza de nalba, stralucind diamantin in bataia soarelui:

Libelulele
Isi intind aripi fine
Pentru plecare.

Doua, mare noroc pe mine, sa admir doua libelule odata!
Frematand din aripi, irizand in sidefuri aerul fierbinte din jurul lor, de la verde -transparent la cenusiu,de la albastru- cobalt la la violet-roz. Indecisa nu pot alege intre frumuseti. Imi intorc privirea la tufa de pedicuta, pe care s-a asezat un fluture:

Mare si galben
Cu aripile stranse-
Doar antenele...

care se misca neincetat, in cautarea perechii negasite,sau a unei flori neaflate, il dau de gol ca e viu.Pe verdele colbait, ca o pata de culoare, pare o reincarnare, a unui spirit bun si calator in timp si spatiu.

Chiar si la umbra
Uscaciunea e mare-
Gradina frige!

Agatat de o barna de la coltul casei parintesti, Condurul-Doamnei,pare sa fie in forma maxima: cu flori mari, galben-roscate,sprijinindu-se pe razele soarelui, cu pinteni tantosi.
Amintirile par sa curga si ele in valuri fierbinti, ca un izvor nesecat, de care timpul, timpurile, nu s-au putut atinge.
Parca astept sa aud glasul mamei:
-S-au copt placintele, aduceti scaunelele si cestile la masa de sub mar!
Amintirile poarta acum parfum de lapte fiert, si placinte calde cu branza si marar.

Un scatiu grabit-
Cu el si buburuza
Pe ultimul drum.
Victoria Chitoveanu

marea abia încreţită

paşi tot mai şterşi
prin veri mereu altele –
mierlele-aceleaşi

departe, în larg,
pescăruşi, spuma mării –
tot una

ţîşnind în amurg
rîndunelele-n roiuri –
valuri stinse la mal

o albină
în rochiţa rîndunicii –
în jur doar cicoare

stejaru-n freamăt,
pinu-n lentă legănare...
marea abia-ncreţită

citind haiku
în umbra unui vişin –
planînd, un pescăruş

plopul cel singur
şi răsuflarea mării –
trec anotimpurile

tihna siestei –
un copil se caţără pînă-n
vîrful pomului

ţipete de copii
topite-n amiaza fierbinte –
sub umbrar nostalgii

pînă şi plopu-i
toropit de arşiţă –
un tril abia şoptit

Haiga

mister şi alint;
tăcerea se prelinge
pe flori şi pe zid.

Oraş moleşit;
la fântană se joacă:
păsări şi copii

Marea...o amintire

* * *
Privind spre zare
Dincolo de oceane
Unde eşti suflet?

* * *
Peste paşii şterşi
Ţipete de pescăruşi -
Marea cu ochi verzi.

* * *
Ghioci sparţi de val
Visele verii trecute
Freamătă, marea -

Plouă - secvenţa tanka

zâmbet de copil
arme aşteaptă tăcute
pe câmpul verde -
nori de ploaie risipiţi
la marginea cerului

*

seară de vară
vânt la poarta cerului -
bătrâna coase
pasărea paradisului
văzută în fereastră

*

mlădiţe de grâu
şi-o ţandără de soare
întinse pe pânză -
picături de ploaie curg
pe geamuri aburite

Acorduri stinse - haibun

Răcoarea tare a nopţii pătrunde în adâncul acestei clipe. absenţa ta face acele de ceas să arate ca nişte păsări fără aripi; nu vii dar nu pot nega existenţa fiecărei bătăi pentru oră. vântul din o mie de direcţii nu-mi îngăduie să ezit şi clapele încep să cânte ca un cord abia peceptibil într-o respiraţie uşoară.


acorduri stinse -
imensitatea nopţii
în vântul proaspăt


şi pentru o secundă nu mai simt că-mi sunt, muzica răsună, nori albi încercuiesc aerul ameţitor, o pată de culoare zboară în copac. sorb râsul tău de perlă din clapele ce saltă sub rostogolirea de sunete.


tulburătoare
penumbră şi trecere -
muzica inimii


întunericul e în lumina visului, o undă, glasul lunii atât de uriaş acoperă aceste note calde, tandre cine să-şi poată închipui unde se opresc.


vâltori de alb
în nopţi întunecate -
miresme de suflet

Incantatie

Soare arzator-
La fantana secata
Rugi pentru ploaie.

*

Batrani in genunchi
Cu ochii la icoane -
Ploua cu lacrimi.

*

begging and walking

deasupra capului -

cerul aprins al verii,

umblînd şi cerşind

Drumul parfumat (Haiga)

Rupte vieţii... (Haiga)