Merii copilariei

Caldura a pus stapanire pe intreaga tara.O vara asa fierbinte nu am mai prins pana acum!Aerul uscat, tremurand, se ridica la cer in valuri transparente.In gradinita casei parintesti, amintirile isi fac loc,printre tufele de menta si busuioc, inflorind ca florile nalbei stropite in zori, proaspete de parca ieri ma masuram cu ele la inaltile. Zambesc in sinea mea:Cate serii au crescut, au inflorit, s-au scuturat de atunci? Merii in schimb, au imbatranit, imputinati de ramuri, ca niste batrani adusi de sale, privindu-ne parca cu seninatate si recunostinta prin golurile dintre ramuri ,pentru vizita. Cate-o scorbura mare, ca o carie, le-a transformat taria lemnului in putregai.
Nimeni nu se indura sa-i taie. Pe cine ar lasa sufletul sa taie merii copilariei?
Spe crengile lor:

O buburuza
Zboara in sus si in jos-
E ultimul drum?

Cu ochii in soare ii urmaresc zborul:Infoiata, pare un ghemulet rosu, cu bulinute si motoras, ascuns sub aripioare. O clipa dispare, ca mai apoi sa-si continuie zborul-de joaca, fara scop, fara sens.
Pe-o frunza de nalba, stralucind diamantin in bataia soarelui:

Libelulele
Isi intind aripi fine
Pentru plecare.

Doua, mare noroc pe mine, sa admir doua libelule odata!
Frematand din aripi, irizand in sidefuri aerul fierbinte din jurul lor, de la verde -transparent la cenusiu,de la albastru- cobalt la la violet-roz. Indecisa nu pot alege intre frumuseti. Imi intorc privirea la tufa de pedicuta, pe care s-a asezat un fluture:

Mare si galben
Cu aripile stranse-
Doar antenele...

care se misca neincetat, in cautarea perechii negasite,sau a unei flori neaflate, il dau de gol ca e viu.Pe verdele colbait, ca o pata de culoare, pare o reincarnare, a unui spirit bun si calator in timp si spatiu.

Chiar si la umbra
Uscaciunea e mare-
Gradina frige!

Agatat de o barna de la coltul casei parintesti, Condurul-Doamnei,pare sa fie in forma maxima: cu flori mari, galben-roscate,sprijinindu-se pe razele soarelui, cu pinteni tantosi.
Amintirile par sa curga si ele in valuri fierbinti, ca un izvor nesecat, de care timpul, timpurile, nu s-au putut atinge.
Parca astept sa aud glasul mamei:
-S-au copt placintele, aduceti scaunelele si cestile la masa de sub mar!
Amintirile poarta acum parfum de lapte fiert, si placinte calde cu branza si marar.

Un scatiu grabit-
Cu el si buburuza
Pe ultimul drum.
Victoria Chitoveanu